Cum absenţa reportajului din presa scrisă poate constitui o temă de colocviu, nu ne-am propus să analizăm în câteva rânduri motivele acesteia. Dar credem că reportajul, ca specie publicistică, nu ar trebui să lipsească din presa scrisă. De aceea ZVJ îşi propune readucerea în atenţia cititorului a reportajului, iniţiind proiectul „Dacă reportaj nu e, atunci poveste de unde?”. Cum am dori ca acest proiect să fie unul rodnic, începem cu un reportaj aparţinându-i lui Mihai Barbu. Fiind un maestru al genului, Mihai Barbu nu mai are nevoie de nicio prezentare. (Marian BOBOC)
La 23 August 1981 a avut loc, în Republica Socialistă România, o primă acţiune armată a unui grup de oameni care voiau să evadeze din lagărul comunist şi să trăiască într-o lume liberă.
Mijloacele alese de ei nu au fost deloc ortodoxe. Ei au deturnat un autobuz de pe ruta sa obişnuită şi, la Timişoara, au cerut autorităţilor un elicopter care să-i treacă Dunărea, la sârbi. Din nefericire, în Pădurea Făget a avut loc un adevărat măcel, soldat cu moartea teroriştilor dar şi a unor persoane nevinovate. Şeful acestei prime acţiuni teroriste din România comunistă era de loc din Pui, o comună aflată cam la 30 km nord de Petroşani. Noi am încercat o reconstituire a celor petrecute în urmă cu mai bine de 30 de ani, stând de vorbă cu apropiaţii celui care a pus la cale această mare evadare. Ne-au fost alături primarul comunei, d. Victor Tiberiu Stoica şi părintele Gabriel Bulf - de loc din Piteşti – care ne-au facilitat întâlnirile cu neamurile lui Andrei Drăgănescu. Interesul nostru nu s-a manifestat, neapărat, în a reface evenimentele care s-au petrecut atunci. Am vrut, mai ales, să afăm ce era în capul celui care a crezut că din lagărul comunist chiar s-ar fi putut evada.
Am plecat spre Pui cu un tren personal. Acesta are plecarea din Petroşani la 7,45 şi ajunge la destinaţie
