În caz de înec sau de incendiu, limita dintre succes şi eşec se măsoară în anii de antrenamente şi cele câteva secunde pe care le are la dispoziţie un salvator pentru a scoate victimele din primejdie.

Ca să devii expert într-un domeniu, ai nevoie de experienţă îndelungată şi de proiecte finalizate cu succes. În cazul salvatorilor, numărul oamenilor scăpaţi de la moarte e cea mai bună dovadă de profesionalism. Dar şi cel mai greu de înfăptuit.

„În timpul intervenţiei, trăieşti fiecare secundă cu maximă intensitate. E un sentiment plăcut să intri în casele oamenilor şi să-i salvezi de la un incendiu sau din inundaţii, dar e sfâşietor când nu reuşeşti să le scoţi toate lucrurile de preţ şi-i vezi plângând că toată munca lor e luată de apă sau mistuită de flăcări“, mărturiseşte Vasile Duca, responsabilul de planificare şi operaţiuni speciale din cadrul Detaşamentului de salvatori şi pompieri numărul 1 din Chişinău.

Din 1999, de când lucrează în această unitate, a salvat peste 20 de vieţi. Au fost însă şi situaţii în care nu a mai putut face nimic. Un astfel de caz s-a petrecut în decembrie 2011, când o familie întreagă a pierit sub apele îngheţate ale Răutului, în satul Vadul-Leca, raionul Teleneşti.

„E plăcut să salvezi oameni, dar e sfâşietor să-i vezi plângând că toată munca lor e mistuită de flăcări“ - Vasile Duca, salvator

„Un băieţel care se dădea cu sania a căzut în râu, iar fratele lui mai mare s-a aruncat în apă să-l scoată. Au murit amândoi. Apoi a sărit în apă sora lor de 13 ani, care a făcut şoc termic şi a decedat. Tatăl a vrut să-şi ajute copiii şi a murit şi el. Totul s-a întâmplat la zece metri de mal. Am căutat câteva zile cadavrele“, îşi aminteşte salvatorul.

Intervenţii contra cronometru

Pentru a fi gata de orice, angajaţii de la Situaţii Excepţionale trec probe dificile contra-timp. Ne-am convins pe propria pi