În cele două decenii postsovietice, rețelele de influență rusești din Republica Moldova au rămas intacte. Cine putea să le destructureze? Nimeni. Și ele sunt reactivate în anumite momente sensibile, atunci când supremația rusească în regiune este pusă sub semnul întrebării.
„Rusia se pregătește să invadeze Republica Moldova, există chiar un plan al acțiunilor militare“, mi-a spus un prieten. Se întâmpla luni, 24 iunie, dimineața, iar eu nu apucasem să deschid calculatorul. Lectura documentului, postat pe unul dintre site-urile de presă de la Chișinău, mi-a dat fiori. Parcă citeam dintr-un desfășurător de instrucțiuni destinate trupelor sovietice angajate, acum 73 de ani, în blitzkrieg-ul consfințit prin Pactul Ribbentrop-Molotov, prin care aveau să ocupe Basarabia și Nordul Bucovinei, după ce Moscova trimisese pe 26 iunie 1940 un ultimatum guvernului român.
„Direcţia NORD, de la localitatea Hruşca până la Lalova, va cuprinde raioanele Soroca, Floreşti, Şoldăneşti, Rezina şi Orhei. Pe această direcţie există două poduri auto şi unul feroviar. După semnalul de începere al operaţiunii împotriva regimului agresiv, antirusesc, proeuropean al Republicii Moldova, grănicerii şi miliţia vor lua sub control toate podurile şi vor crea platouri pentru concentrarea şi desfăşurarea forţelor de bază. Sarcinile principale sunt stabilirea controlului asupra aeroportului Mărculeşti şi stabilirea controlului asupra liniei Slobozia-Vărăncău, Slobozia-Cremene, Cunicea, Şoldăneşti, Otaci şi Chiperceni. Plutonul întărit cu artilerie și geniști va stabili controlul asupra aerodromului Mărculești. În caz de atac al forţelor naționaliste, plutonul nu va intra în luptă, ci prin minare va distruge toate aeronavele, inclusiv aeronave civile...“ (deschide.md).
Generalul Anton Gămurari, decorat cu Ordinul „Ștefan cel Mare“ pentru curajul manif
