Un câine salvat de la înfometare ori din latul hingherilor de cãtre o familie din Petrosani, este cel mai bun paznic pe care îl are singurul muzeu de minerit din România. Câinele a pus pe fugã, nu o datã, hoti care dãdeau târcoale exponatelor din metal expuse în curtea insitutiei. Este sociabil cu vizitatorii, dar simte orice intentie necuratã si-i tine pe hoti la distantã. Ursu’ are o poveste fascinantã si cei care se îngrijesc de el spun cã i-a întinerit. Din oameni care luau medicamente cu pumnul pentru a trãi, au ajuns perfect sãnãtosi si mai plini de viatã decât în tinerete.

Are putin peste trei ani si face parte din „inventarul” Muzeului Mineritului din Petrosani, singurul de acest fel din tarã. Chiar pe „buletinul” sãu scrie negru pe alb cã proprietar este muzeul, dupã ce inginerul care l-a salvat a fãcut o glumã cu medicul veterinar la înregistrarea cãtelului. Ursu’, botezat de stãpâni pentru cã este ursuz uneori, are o poveste impresionantã. Pe când avea o lunã de zile rãtãcea pe strãzi alãturi de alti doisprezece cãtelusi fãtati de o maidanezã. Se aciuaserã toti în zona Pietei Centrale Petrosani, unde mai primeau din când în când de mâncare. Ursu’ se adãpostise sub o masinã, iar un sofer, fãrã sã aibã vreo idee de cãtelus, a trecut cu rotile peste el. Salvarea a fost o familie care locuia în apropiere si a vãzut incidentul. Cei doi soti si-au zis cã trebuie sã încerce sã salveze puiul schilodit. Au fugit cu el la veterinar, însã rãspunsul a fost unul ce nu le dãdea nici o sperantã. În cel mai fericit caz aveau parte de un câine paralizat de la jumãtate. „Pentru cã era foarte cald el s-a bãgat sub masinã, omul a venit, a intrat în masinã si a trecut cu roata peste soldul lui. Locuiesc acolo, într-un bloc si am vãzut totul de pe geam. L-am luat si l-am dus la veterinar iar doctorita a zis cã are osul bazinului fracturat si nu va mai putea merge. Mi-