Victor Ponta a plecat în Azerbaidjan ca să aducă în țară osemintele proiectului Nabucco. De acum încolo, gazele naturale ne vor tranzita, ca și pînă acum, dinspre esofag spre colon. Nouă ani din șederea la Cotroceni a lui Băsescu s-au suprapus cu proiectul Nabucco. Practic, a dormit pe el. Omul ăsta vizionar, care aruncă spre viitor doar priviri încrucișate, a stat, aproape două decenii, lungit lîngă cadavrele autostrăzilor românești, așa cum obișnuia să stea Anthony Sowell, criminalul din Cleveland, lîngă trupurile victimelor sale. Dublu primar, cvadruplu președinte și cvintuplu ministru, Băsescu a sechestrat în subsolul mandatelor sale proiecte de politică externă, de relansare agricolă, de integrare energetică, de resurse naturale, de infrastructură și de independență financiară. O anume înclinare spre pedofilia politică l-a făcut să nu ierte nici măcar proiectele minore. Au existat, cu toate astea, supraviețuitori, idei bune care au reușit să evadeze din casa groazei de la Cotroceni, dar, odată scăpate, ele n-au dorit să mai vorbească niciodată.

După dispariția gazoductului azer, România rămîne stingheră ca proasta petrecerii, care așteaptă să vină Sting s-o ia acasă, așa cum i-a promis în melodie. Toate țările din jur au știut să-și găsească o a doua țeavă cu petrol – azer sau rusesc –, numai a noastră a stat după țeava unui tătar. Cu ochii închiși de plăcere, licuriciul de la Cotroceni îi așază României halba pe creștet și își desface nasturii undeva în zona Bîrlad-Vaslui, acolo de unde trebuie să țîșnească gazele de șist. Priviți, independența energetică s-a repatriat! Băsescu a capturat un nou proiect și uitate sînt vremurile cînd tuna și fulgera contra companiilor petroliere. Cînd e să omoare o perspectivă, cînd e să sugrume un plan de viitor, președintele nostru înșfacă pur și simplu. Nu știm dacă gazele de șist există sau dacă tehnologia de exp