Posibilitatea numirii, în 2013, a generalului magistrat Ion Vasilache la şefia Secţiei Parchetelor Militare este stupefiantă, iar cei care au stat în spatele promovării unui asemenea personaj, a cărui activitate s-a ciocnit frontal cu interesul naţional, sunt datori să iasă la rampă şi să dea explicaţii.

La cât de contrară ideii de reformă a justiţiei este această mişcare, explicaţiile posibile pentru noua etapă ascensională a respectivului procuror ar putea fi două.

Cu precizarea că ambele au un filon comun. Filonul, deci: am avea în faţă o nouă demonstraţie de forţă a mafiei transpartinice din politică şi justiţia militară. Cu variantele: fie această demonstraţie nu are nici o legătură cu coabitarea preşedinte-premier, fie are.

În acest din urmă caz, ar fi vorba de un troc de la care ar porni o nouă bifurcaţie: fie sunt interesate ambele părţi, fie doar una, iar cealaltă îl acceptă, în virtutea bunei funcţionări a coabitării.

Am preferat acest exerciţiu de logică pentru începători, în lipsa unor informaţii care să treacă dincolo de ştirea simplă, aceea că propunerea lui Ion Vasilache la conducerea Secţiei Parchetelor Militare a primit şi avizul pozitiv în Secţia pentru procurori a CSM. Atenţie, cu UNANIMITATE de voturi!

Şi, întrucât am făcut mai sus o afirmaţie gravă, anume că în activitatea sa tovarăşul general magistrat Ion Vasilache a lezat în câteva rânduri interesul naţional, voi reda mai jos câteva pasaje din articole de presă care să răscolească memoria şi să nu lase loc umbrelor.

Iată ce scria în România liberă colega mea, Ondine Gherguţ, la aflarea veştii privind pole-position-ul lui Vasilache:

“A devenit cunoscut pentru că i-a reţinut fără probe şi apoi a tot obţinut arestări preventive pentru mai mulţi sodaţi nevinovaţi, pe care în 2009 i-a acuzat de furtul a 62 de arme –mitraliere, pistoale, inclusiv un aruncător