"Dar după cum vedeţi, în loc să discut cu păsările cerului, eu discut cu dvs. Mă adresez unor oameni pe care nu îi văd, nu îi cunosc, şi unii, poate, încă nici nu s-au născut." "Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem clădiri mai mari, dar suflete mai mici;autostrăzi mai largi dar minţi mai înguste"."Avem timp pentru toate. Nu e timp pentru puţină tandreţe. Când să facem şi asta, murim".
Fiecare profet are un Dumnezeu al lui pe care-l serveşte. Nu se poate să fii profet aşa, pe contul tău. Profetul tău, cum s-ar zice. Profetul ideilor tale. Asta ar însemna că, în ascuns, te crezi tu însuţi Dumnezeu, numai că nu vrei s-o declari pe faţă... Şi, poate, nici predicator nu sînt, cu toate că am aici cel mai potrivit pustiu căruia m-aş putea adresa. Dar, după cum vedeţi, în loc să discut cu păsările cerului, eu discut cu dumneavoastră. În loc să mă adresez păianjenilor din sala de aşteptare ori vîntului care suflă dinspre pădure spre mlaştină, mă adresez unor oameni pe care nu-i văd, nu-i cunosc, şi unii, poate, încă nici nu s-au născut.
Cum să nu mă ştiţi, maestre, când aţi scris în slova asta tot ce am simţit eu la zeci de ani după suferinţele domniei voastre ? Eu sunt unul dintre cei pe care nu i-aţi văzut niciodată, dar care a crescut cu Viaţa pe un peron ştiind că unii vorbesc şi când trebuie, şi când n-ar trebui, numai că eu le zâmbesc pe de-a-n-doaselea. Nu mă născusem când purtaţi Polemici cordiale între Litere, Drept şi Filosofie. Pe ultima am săvârşit-o şi eu. Noblesse oblige. E locul în care se făuresc destinele demnităţii, oamenii pentru care "da" şi "nu" sunt opţiuni de viaţă, şi nu mofturi, fiinţele care au înţelepciunea răbdării.
Octavian Paler e singurul autor pe care l-am citit cap-coadă îndoit, întreit, înmiit.
Îndoit, pentru că îmi năşteam neîncrederile faţă de mine cu cât îl citeam. Întreit, pentru că