Din România profund fotbalistică: aleşii locali din Iaşi sînt îngrijoraţi la maxim că FRF aplică regulamentul.
La începutul anului, o ştire din presa locală a avut momentul ei de glorie pe televiziunile naţionale: singura ambulanţă a Spitalului de Boli Infecţioase din Iaşi a împlinit vîrsta de 30 de ani. “Cîteodată face probleme, altădată merge bine, în funcţie de anotimp, de benzina de la pompă!”, a explicat şoferul Virgil Cristogel, pentru “Ora de Iaşi”.
Banii pentru salvare vin, din acest an, direct de la Ministerul Sănătăţii. În mai, serviciul de ambulanţă din laşi a primit un buget tăiat cu 15 la sută. Ajunge doar pînă în august, notau reporterii de la 7Est. Ce fac în aceste condiţii autorităţile locale din Iaşi? Primăria, Consiliul Local? Consiliul Judeţean? Se întrunesc, discută, caută soluţii, trimit o scrisoare deschisă. Către Ministerul Sănătăţii? Nu, către Ministerul Tineretului şi Sportului, FRF şi LPF. Cer ambulanţe noi, fac lobby pentru sănătatea localnicilor? Nu. Se declară “prejudiciaţi financiar”, dar şi “moral”, de faptul că “al doilea oraş al României nu ar mai fi reprezentat pe prima scenă fotbalistică a ţării, deşi are acest drept”.
Agenda autorităţilor locale nu prevede nimic despre ambulanţe. Cui îi pasă de transportul pacienţilor? Scrisoarea semnată de primarul Gheorghe Nichita începe aşa: “Evenimentele derulate în ultima perioadă în fotbalul românesc în legătură cu modul în care va fi stabilită componenţa eşaloanelor fotbalistice din România au stîrnit îngrijorare maximă în rîndul locuitorilor Iaşiului”. Păi, cum să nu? Chiar şi bolnavii, rudele bolnavilor, şoferul ambulanţei de muzeu, paramedicii sînt îngrijoraţi la maxim de soarta CSMS. Calitatea vieţii din Iaşi depinde de interpretarea justă a ROAF-ului.
Banii publici nu au ce căuta în sportul profesionist. Autorităţile locale pot sprijini fotbalul şi altfel decît
