Se înmulţesc pe piaţa românească de carte studiile dedicate examinării multiplelor aspecte ale călătoriilor întreprinse de intelectuali de diverse formaţii în fosta Uniune Sovietică.

Unele dintre aceste studii au apărut în reviste de cultură, altele în volume colective, aşa cum a fost cazul celor inserate în ciclul Explorări în comunismul românesc, tipărit în primul deceniu al secolului al XXI lea sub semnătura lui Paul Cernat, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir şi Ion Manolescu la editura Politom din Iaşi.

În 2011, în seria Istorie contemporană de la Humanitas, era editată o amplă lucrare datorată lui Angelo Mitichievici, volum intitulat Umbrele paradisului- Scriitori români şi francezi. Intenţia autorului era mai puţin aceea de a înregistra, comenta şi rezuma totalitatea acestor scrieri, mai numeroase şi mai diverse decât ne-am putea închipui, cât de a le introduce în felurite grile cu ambiţii problematizatoare. Erau analizate acolo specificul subiectiv al călătoriei, atitudinea la antipozi a celor două totalitarisme ce au marcat secolul al XX lea faţă de stimularea călătoriilor diferitelor personalităţi în arealul intrat sub controlul comunismului, respectiv nazismului- interes sporit din partea primului, dezinteres vădit dinspre cel de-al doilea.

Angelo Matchievici recurgea la teoria locurilor ale memoriei, teorie datorată lui Pierre Nora, spre a inventaria puctele obligatorii ale parcursului oricărui intelectual care, dintr-un motiv sau altul, îşi asuma aventura unei călătorii sponsorizate şi “supravegheate”pe teritoriul Uniunii Sovietice.

Cu totul altele sunt ambiţiile nutrite de Codruţ Constantinescu, semnatarul volumului Mirajul utopiei- Călătoriile în URSS- control şi propagandă, recent apărut în colecţia FID, adică Fapte, Idei, Documente, a editurii bucureştene Vremea. Ambiţia de teoretizare e mai redusă. În schimb, Codruţ Constantine