Statul peste program este incetatenit de ceva vreme in Romania. Sunt doua categorii de angajati care alimenteaza aceasta practica: aceia care se gandesc prea mult la ce ar spune seful si cei care nu stiu sa isi refuze seful. Doua mari slabiciuni exploatate la nesfarsit de angajatori. Care ar fi solutiile?
Am tratat intr-un articol anterior problema workaholismului. Separat de fenomenul acesta, mai este unul: statul peste program. De ce toata lumea pare sa contribuie la “reglementarea” acestei practici?
Chiar daca iti termini treaba in cursul programului, nu pleci de la serviciu cand ar trebui, pentru ca seful te-ar incadra in categoria celor care “rup usa”. Doar nu vrei sa te compare cu un functionar la stat, nu? Tu trebuie sa fii acel angajat model, dedicat, care uita sa se mai uite la ceas, de dragul muncii. De fapt, stai numai cu ochii pe ceas de la ora 18.00 incolo. Probabil destul de multi se vor regasi in aceasta categorie.
Nu vrei sa rupi usa sau nu ai pentru ce sa te grabesti acasa?
Chiar daca ne terminam treaba in cursul programului, nu plecam de la serviciu, de teama ca seful sa nu isi faca o impresie gresita despre noi. Daca am “rupe usa” la ora incheierii programului, ar insemna ca lucram doar pentru acel salariu lunar si practic nu avem cum sa aducem o plusvaloare companiei, daca "doar ne facem treaba".
Din pacate, asa gandesc majoritatea angajatilor. Si e si mai regretabil ca asa gandesc angajatorii lor.
“Exista inca intr-adevar organizatii in care se apreciaza si chiar se incurajeaza statul peste program. Spun 'statul' si nu 'lucrul' pentru ca unul din studiile din anul 2009 arata ca randamentul orelor suplimentare este de maxim 20%. Practic, 80% este 'stat'peste program”, spune Cristian Onetiu, life coach, antreprenor si realizatorul emisiunii “Antrenorul” de la Kanal D.
