Debutul a ctivităţii mele în Parlamentul României a fost interesant şi, în acelaşi timp, solicitant, sub toate aspectele. Am fost aleasă deputat venind din mediul de afaceri, am ajuns astfel într-o lume relativ nouă pentru mine, am fost nevoită să învăţ foarte repede rigorile funcţiei de parlamentar.

În acelaşi timp, în paralel cu perioada de acomodare, m-am străduit, şi cred că am şi reuşit în bună măsură, să mă ridic la performanţele parlamentare şi politice ale colegilor mai experimentaţi, care sunt la al doilea sau chiar al treilea mandat de deputat.

Încă de la dezbaterile pe marginea Legii Bugetului de stat pentru anul 2013, am avut numeroase amendamente legate de îmbunătăţirea vieţii brăilenilor, având în vedere alocările bugetare de austeritate din acest an ale instituţiilor publice.

Din păcate, aceste amendamente, nu puţine la număr, au fost respinse pe motivul lipsei banilor, fapt care, sunt convinsă, a dus la nemulţumiri. Per total, după şase luni de mandat, cred că nu i-am dezamăgit pe alegătorii mei, deoarece m-am luptat, atât cât se poate din perspectiva reprezentării unui partid de Opoziţie, pentru doleanţele lor, şi în plus, nu i-am trădat cum s-a întâmplat în cazul altor parlamentari, nu puţini.

Drept dovada sunt cele 23 de declaraţii politice şi cele 40 de interpelări şi întrebări adresate miniştrilor Guvernului USL, în care am abordat aspecte concrete ale realităţilor brăilene, sesizate de oameni în cadrul audienţelor, survenite în urma problemelor sociale şi economice locale, sau sesizate de către presa locală.

Cred că nu e puţin lucru pentru un parlamentar aflat la primul mandat, mai ales că toate aceste interpelări au pus în mişcare un angrenaj întreg de funcţionari ai statului, inclusiv din Brăila, care s-au străduit să dea răspunsuri, să îndrepte situaţii, fapt care fără îndoială a îmbunătă