Când o să ne învățăm minte că trebuie să ne așteptăm numai la lucruri neașteptate de la acest Wimbledon? Ca și cum lista episoadelor de neuitat n-ar fi fost deja foarte lungă, sferturile de finală ale băieților au mai propus unul. Trecuseră doar câteva puncte din sfertul Del Potro - Ferrer, când masivul argentinian s-a prăbușit de durere. Același genunchi stâng hiperextins în meciul de sâmbătă, cu italianul Seppi, genunchi care i-a dat mari bătăi de cap în ultimele zile și care l-a făcut să ia în calcul și retragerea. Delpo intrase deja bandajat serios, iar o agravare a problemei de la genunchi era pur și simplu prea mult, prea dureros. Și prea riscant. În vreme ce tot Twitter-ul îl compătimea, dar în același timp aproape că îl implora să se retragă, tocmai pentru a nu risca o nouă absență prelungită din circuit, unul dintre cei mai încercați jucători a decis, după o scurtă ședință cu medicul, să continue. A luat câteva pastile care să-i permită să suporte durerea și s-a întors pe teren.

Dar primele puncte n-au arătat deloc bine pentru el. Del Potro se mișcă oricum greoi și lent, sau cel puțin așa lasă senzația, dar acum părea imobil de-a dreptul în unele schimburi, context în care John McEnroe, comentatorul meciului, ar fi putut să jure că Delpo nu va duce nici măcar setul, cu atât mai puțin meciul, la bun sfârșit. Retragerea părea iminentă, iar decizia de a pune acest meci pe Central, în detrimentul confruntării dintre liderul mondial, Novak Djokovic, și Tomas Berdych, părea, la acel moment, și mai contestabilă, și mai de neînțeles. Tot de neînțeles părea și decizia argentinianului: de ce să continui în acele condiții? Ce șanse ai fi putut să ai contra unui jucător care (te) poate alerga oricât e nevoie, care este poate cel mai solicitant și nedorit adversar în astfel de condiții?

Citește continuarea articolului, cu amănunte detaliate despre sfert