Uniunea Europeană abandonează moştenirea creştină lăsată prin Edictul de la Mediolanum de Sfântul Împărat Constantin cel Mare şi îi trimite pe creştini în trecut, în timpurile creştinismului primar.

Drumul spre iad este pavat cu intenţii bune La 24 iunie 2013, Consiliul Uniunii Europene pentru Afaceri Externe a adoptat documentul intitulat ”Orientările UE privind promovarea şi protecţia libertăţii de religie sau de convingere”, care poate fi consultat la adresa de Internet http://register.consilium.europa.eu/pdf/ro/13/st11/st11491.ro13.pdf În aceeaşi zi, Consiliul a adoptat şi documentul ”Orientări pentru promovarea şi protejarea respectării tuturor drepturilor omului pentru persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgen şi intersexuale (LGBTI), care poate fi consultat la adresa de Internet http://register.consilium.europa.eu/pdf/ro/13/st11/st11492.ro13.pdf Deşi teoretic, aceste documente ar orienta în primul rând politica externă a Uniunii Europene, prin intermediul lor sunt stabilite standarde care se aplică şi ţărilor membre ale UE. Aparent – voi încerca să argumentez în continuare de ce aparent – venerabilii membri ai Consiliului Uniunii Europene au manifestat neutralitate faţă de părţile implicate (credincioşi, atei, heterosexuali şi LGBTI, societate civilă şi stat) şi au emis două documente prin care s-ar dori definirea viziunii UE asupra unor relaţii sociale deosebit de complexe, acelea care sunt generate de convingerile şi opţiunile spirituale şi sexuale personale. Totuşi, dacă studiem cu atenţia cuvenită textul acestor documente, chiar şi din perspectiva unei analize nepartinice – atenţionez, însă, cu sinceritate, că analiza mea este a unui preot creştin, partinică şi întemeiată pe valorile creştine, nu pe cele seculare – vom observa că Biserica Creştină Europeană pierde încă o luptă în încercarea de a încreştina Uniunea Europeană. România, ca ţară mem