Recent, Administraţia prezidenţială a prezentat public „Cadrul naţional strategic pentru dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar şi a spaţiului rural, în perioada 2014- 2020- 2030”, o sinteză la care au trudit îndelung o sumă de specialişti din domeniu. Sinteză, pentru că strategia are doar 230 de pagini, cu tot cu anexe, spre deosebire de „Programul naţional de dezvoltare rurală 2007- 2013”, care, în versiunea a X-a, din decembrie 2012, a ministerului Agriculturii, are exact 907 pagini!
Anterior, ministrul Agriculturii, conservatorul Daniel Constantin, anunţase că va renunţa la măsura de sprijinire a fermelor de semi-subzistenţă (alocarea a 1500 euro/ an, timp de cinci ani, gospodăriilor ţărăneşti), în care s-au irosit deja 480 milioane de euro, prelungindu-le doar agonia, alternativa fiind susţinerea dezvoltării fermelor de familie. Astfel, se vor anula peste 22.000 de proiecte eligibile pentru fermele de subzistenţă, deşi bani oricum nu ar fi fost decât pentru 14.000.
Ăst timp, preţul unui hectar de teren agricol în Moldova a ajuns la 1900- 2000 euro, până pe la 3500 euro. Creşterea preţului este constantă, investitorii care vor suprafeţe mai mari dar compacte sunt numeroşi, dar terenurile agricole sunt tot mai puţine şi mai fărâmiţate. Cei mai interesaţi investitori străini sunt israelieni, germani, olandezi, danezi şi belgieni, suprafeţele vizate fiind măcar între 50 şi 200 hectare, tranzacţiile fiind operate prin intermediari români. După liberalizarea oficială a achiziţionării terenurilor agricole direct de către cetăţenii străini, din 2014, se estimează că preţul acestora va depăşi probabil 5000 euro / ha.
În România rurală continuă să trăiască 47 % dintre cetăţeni dar, paradoxal, aportul agriculturii la constituirea Produsului Intern Brut continuă şi el să fie modest, undeva între 4- 5 %. Ceea ce este evident o debalansare, atât d
