După o domnie de aproape 20 de ani, Albert al II-le al Belgiei, în vârstă de 79 de ani, va abdica chiar de ziua naţională a ţării, pe 21 iulie, în favoarea fiului său, Prinţul Philippe, de 53 de ani. Regele Albert este încă foarte susţinut de poporul său, spre deosebire de fiul său, prinţul Philippe care a fost frecvent criticat pentru comentariile controversate la adresa politicii belgiene.

Regele Albert s-a născut la Bruxelles pe 6 iunie 1934 şi a primit la naştere titlul de Prinţ de Liege. În 1944, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, familia a fost deportată de nemţi în Hirschenstein, Germania şi, mai târziu, în Strobl, Austria, de unde au fost eliberaţi de armata americană în 1945. Pe 2 iulie 1959, pe-atunci prinţul Albert, se căsătorea cu Donna Paola Ruffo di Calabria, o prinţesă italiană. Din mariajul lor au rezultat trei copii: prinţul moştenitor Philippe (53 de ani), prinţesa Astrid (51 de ani) şi prinţul Laurent (50 de ani).

În 1993, după moartea fratelui său, Regele Baudouin, Albert a fost numit cel de-al ţaselea rege al belgienilor. Însă, domnia lui nu a fost scutită de probleme, controverse şi scandaluri.

541 de zile de criză politică internă

Între 2007 şi 2011, Belgia a fost marcată de o instabilitate politică fără precedent care îşi avea rădăcinile în diferenţele de opinie cu privire la reforma statului. Mulţi observatori politici internaţionali susţineau că această criză ar fi putut dezmembra ţara, iar perioada în care ţara a stat fără un guvern stabil a bătut până şi recordul mondial stabilit de Irak în perioada imediat după război.

Regele numeşte premierul şi miniştrii, numai după ce au primit vot de încredere din partea Parlamentului şi Cabinetul trebuie să fie compus dintr-un număr egal de valoni (francofoni) şi flamanzi. Ţara este împărţită în trei comunităţi lingvistice principal