Aflat într-o vizită oficială în Africa, preşedintele american n-a stat pe gânduri când a fost întâmpinat de o orchestră şi de o trupă de dansatori şi a început să se mişte pe ritmul muzicii. Nu este primul şi nici ultimul şef de stat care dansează în timpul programului de lucru. Cât de bine au dansat Boris Elţîn, Hugo Chavez, Ronald Reagan sau Prinţul Charles?
Să fim sinceri, a dansa în public nu-i de ici, de colo. Este nevoie de curaj şi de un simţ al măsurii cât mai bine dozat, pentru că linia către penibil este mai subţire decât un fir de aţă.
Când eşti politician - mai ales unul ales pentru o funcţie publică - a dansa în public devine cu atât mai complicat. N-am putea nici dacă am vrea să uităm de dansul lui Edmond Tălcean, care a ajuns şi în presa străină după ce colegii de partid l-au somat să nu mai danseze în public.
Când vorbim despre preşedinţi, provocarea este infinit mai mare. Orice şef de stat care păşeşte pe ringul de dans are fără îndoială în minte figura fostului preşedinte rus Boris Elţîn, a cărui imagine nu şi-a mai revenit niciodată după câteva secunde de dans în timpul campaniei electorale pentru realegerea sa în funcţie din 1996.
Cel mai bun exemplu este poate actualul cuplu prezidenţial de la Washington. În timp ce fiecare dans al Primei Doamne i-a adus un grad tot mai ridicat de simpatie în rândul publicului, de fiecare dată când soţul ei dansează reacţiile nu sunt dintre cele mai fericite.
Sunt totuşi mai blânde decât cele primite de predecesorul său în Biroul Oval, George W. Bush, care şi-a arătat veleităţile în orice fel de dans, de la dans tribal tradiţional din Africa şi Arabia Saudită la step.
@N_P
