Într-un interviu acordat pentru EVZ în martie 2012, fostul premier avertizeazăaasupra pericolului extinderii "Modelului Chinezesc" de capitalism de stat.
A fost premierul României într-o perioadă fierbinte. Două momente cruciale i-au marcat mandatul: mineriada din 1999 cu Pacea de la Cozia şi vizita Papei Ioan Paul al II-lea, prima a unui suveran pontif într-o ţară ortodoxă, de la ruperea în două a creştinătăţii.
A fost demis de Constantinescu la trei zile după ce UE a anunţat că începe negocierile cu România pentru aderarea la UE.
Deocamdată stă deoparte de politică şi îşi îngrijeşte sănătatea. A acceptat totuşi cu gentileţe un dialog. Diagnosticul său despre criza economică mondială e de natură să dea frisoane.
EVZ: Domnule profesor, cum se vede criza actuală din perspectiva unui istoric al economiei?
Radu Vasile: Există un fapt foarte curios: în 2008, performanţele macroeconomice ale unor ţări ca Grecia, Italia, Irlanda şi chiar Spania erau superioare celor ale Germaniei. Numai că, în mai puţin de un an de zile, totul s-a întors şi s-a ajuns la situaţia pe care o ştii şi dumneata.
Faptul, după mine, este extrem de curios. Cum s-a putut ca, într-un an de zile, toate aceste realităţi statistice să sufere o asemenea turnură? Răspunsul este greu de dat şi ar lua prea mult spaţiu. Există şi unele variante de natură speculativ-scenaristică.
Din Grecia în Spania, trecând prin România, austeritatea este văzută ca un panaceu. Aşa este?
N-are cum să fie soluţia. Probabil că prioritatea este rezolvarea problemelor legate de rambursarea datoriilor. Şi aici aş vrea să atrag atenţia asupra unui fapt care a trecut neobservat: în decembrie 2011, Germania a emis bonuri de tezaur în valoare de 4 miliarde de euro pentru prima oară cu dobândă negativă, -0,01%.
Împrumutul respectiv a avut un succes
