Romania se afla intr-un cerc de foc de instabilitate, in miezul unor miscari masive, ramanand astfel singura insula de stabilitate politica si economica.
In Bulgaria situatia politica inca nu s-a asezat. Dupa demisia premierului Boiko Borisov, alegeri legislative anticipate si crearea unui guvern de tehnocrati sub conducerea economistului Plamen Oresarski, contestarile populare continua. In Turcia, manifestatiile inca tin prima pagina a ziarelor, iar Ungaria se loveste de nemultumirea propriului popor si de cea a liderilor europeni cu privire la revizuirea Constitutiei si a contextului politic in general. Balcanii de Vest inca nu si-au gasit linistea.
In zona de instabilitate economica, exemplele Greciei, Ciprului, Sloveniei si in ultima vreme cochetaria Italiei cu acest statut, aduc noi motive de ingrijorare si de constrangere in acelasi timp, ceea ce duce la o stare generalizata de neincredere.
Toate acestea creeaza teama unei posibile contagiuni de risc pentru investitori, iar acest fapt este tradus printr-un tablou contabil deloc incurajator pentru Romania: valoarea investitiilor straine directe inregistreaza o scadere cu aproximativ 35%, cu un total de 322 milioane de euro in primul trimestru al anului 2013. Conform datelor emise de Banca Nationala a Romaniei, anul trecut in aceeasi perioada valoarea lor se ridica la 494 milioane de euro.
Statisticile mai arata ca in luna aprilie s-a inregistrat cel mai ridicat nivel al fluxului de capital strain atras de Romania de la inceputul anului, respectiv 111 milioane de euro
Faptul ca suntem un pilon de stabilitate politica si economica poate fi interpretat concomitent ca o mare oportunitate.
Care ar fi acea oportunitate? In mod evident aceea de a reprezenta o oaza de stabilitate in partea estica a Europei si Balcani, argument care trebuie fructificat din punct de vedere politic si e
