În 1995, pe vremea când era ministru de Externe în Guvernul Văcăroiu, la ușa lui Meleșcanu bătea energic un nene bârnac, sigur pe sine: “Sănătos, voios, voinic, Don Teo? Sunt Dan-Nicolae Constantin, fiul lui Niță din cadrul misiunii ONU la New York, precis îl mai țineți minte. Sunt absolvent de Poli, mânca-v-aș pipoțica dumneavoastră de moț viteaz, n-ați putea să mă angajați ca referent de specialitate III în MAE, să fac și eu o carieră ca tot cadrul?”. “Păi, se poate să te refuz, măi, Dane, măi?” Și, uite-așa, ne procopsirăm cu un soi de râie diplomatică, transmisă din tată în fiu, până în ziua de astăzi.
De ce zic râie, să mă explic: după încheierea misiunii de secretar III în cadrul Misiunii Permanente a României la Viena, Dan-Nicolae Constantin își păstrează cardul de cumpărături în rețeaua de magazine UE, cu care este exceptat de la plata taxelor, și se întoarce cu el în țară, unde va primi însărcinarea de consilier diplomatic la Direcția Generală Resurse Umane a MAE. De la înălțimea acestei noi specialități, Dan-Nicolae Constantin se va deplasa frecvent în Austria și Germania, unde va continua să utilizeze cardul de secretar III, cumpărând aparate electronice atât pentru uzul propriu, cât și pentru cel al unor cunoscuți, înșelând fiscul UE prin neplata taxelor. Asta nu va fi singura contribuție a împricinatului la integrarea României în UE. El va folosi personalul tehnic al MAE pentru a-și amenaja casa din București. În calitate de consilier diplomatic în cadrul Consulatului General de la Szeged, SIE îl va însărcina să participe la misiunea “Declară-te român”, cu ocazia recensământului din Ungaria, din 2011. S-au declarat mai mulți români ca de obicei, asta așa, ca o fantezie, ca atunci când încerci prima dată un sado-maso, însă la alegerile din România, din 2012, românii au stat acasă și n-au votat cu nimeni, zicând că-s unguri.
În 1995
