De cateva saptamani, primesc mesaje de incurajare pentru candidatura mea la presedintia Uniunii Scriitorilor. Sunt voci ale „poporului scriitoricesc” care numesc probleme personale, de breasla si, in general, de reprezentare a valorilor autentice si durabile in spatiul public.
Fie ca scrisorile electronice sunt de la Cluj, Iasi, Galati, Sibiu sau Timisoara, problemele cu care se confrunta scriitorul roman sunt aceleasi si ele cer o noua configurare a Uniunii Scriitorilor din Romania. Putem iesi din sistemul tribal de distributie si de promovare a culturii scrise? Putem sa avem resurse financiare, umane si de infrastructura pentru a emula opere noi literare si pentru a da un sens social si financiar scriitorului? Sunt intrebari care ii preocupa pe sustinatorii mei si sunt intrebari la care ma gandesc sa caut raspunsuri de cativa ani.
Voi prezenta, pana la 15 august 2013, data limita de depunere a programului si a candidaturii pentru functia de presedinte al Uniunii Scriitorilor, solutiile, resursele si viziunea mea de a restarta organizatia de breasla a scriitorilor romani. Pana atunci, rezum, din scrisorile elecronice primite, ce ii nemultumeste pe colegii mei: „faptul ca deciziile privind o organizatie de 2400 de oameni se vor lua doar de catre 10 persoane, majoritatea calificata in Consiliul USR, conform noului statut, zece persoane care vor putea modifica statutul si bugetul USR, vor decide asupra primirilor si excluderilor din USR, vor infiinta sau desfiinta filiale; onorariile tot mai mici sau inexistente pentru operele scrise si publicate in reviste sau de editori; premii literare tot mai contestate si tot mai controversate, fara o valoare financiara substantiala si fara a schimba destinul public al cartii premiate (nou tiraj, onorarii din incasari); nu stim cine ne sunt colegii, nu avem un sistem prin care sa putem face schimb de idei, de carti
