Evident, perioada e dominată de examenele şcolare, cel de capacitate, evaluarea naţională şi cel zis de maturitate, subiect care interesează nu doar elevii implicaţi direct, ci şi părinţii, cadrele didactice, şcoala şi sistemul educaţional în sine. Ca de obicei, graţie reformelor continue din ultimii 23 de ani, totul e confuz şi nimeni nu mai înţelege nimic, în pofida supraveghierii video omniprezente!
Întâi au fost subiectele în sine, de o precaritate a dificultăţii care frizează retardarea mintală generală, subiecte care au aruncat în aer competiţia dintre elevii silitori, care au învăţat pe brânci, să le spunem generic „tocilari”, şi ceilalţi, care n-au învăţat nimic, să le spunem „chiulangii puturoşi”. Astfel, repartizarea computerizată făcută printr-un algoritm alterat, între media examenului şi cea înregistrată la absolvirea clasei a VIII-a, poate trimite mulţi elevi taman acolo unde nu le este locul, cei slabi în şcoli de elită, cei bine pregătiţi în licee foste şcoli profesionale. Cu toate consecinţele a ceea ce înseamnă această aiureală, respectiv nenorocirea a încă unei generaţii!
Apoi a urmat Bac-ul, şi scurgerile de subiecte, postate chiar înainte de a fi oficial anunţate elevilor, scandalul tranzacţionării acestora, implicarea „organelor”, destituirea unei întregi comisii a unui liceu bucureştean care ar fi blătuit ordinăreşte examenul, corupţie groasă ca în fotbalul românesc. Evident, şi aici e vorba de competiţie, în condiţiile în care în contul acestor note, reale sau fraudate, unii absolvenţi devin studenţi „la buget” sau pe locurile „cu taxă”, în condiţiile în care „admiterea” (impropriu spus!) la majoritatea facultăţilor se face doar pe baza selecţiei dosarului.
Inevitabil, că aşa e la noi, subiectul fiind prea emergent, irepresibil a fost imediat conotat politic, unii apreciind că lejeritatea examenelor sau coruperea acestora
