► Episodul nr. 4 al proiectul ZVJ „Nimic fără Dumnezeu!”
Dascăl de religie, apoi preot
- Părinte Nicolae Tănase, sunteţi deja de ceva timp parohul celor două Biserici, cea din Aeroport, cu hramul „Sfânta Mare Muceniţă Varvara” şi cea din Sălătruc, una dintre cele mai vechi Biserici din Valea Jiului, cu hramul „Sfântul Gheorghe”. Pentru cei care încă nu vă cunosc, cititori fideli ai Ziarului Văii Jiului, vă rugăm să vă prezentaţi.
- Da, după retragerea la pensie a părintelui Octavian Pătraşcu am preluat parohia Livezeni I cu cele două Sfinte Biserici. Eu am ajuns în Valea Jiului ca şi titular în învăţământ, pe catedra de religie la Şcoala Generală nr. 7 din Petroşani. Originar sunt de pe meleagurile Streiului, mai precis de la Strei-Săcel, născut fiind la Boşorod. Aşadar, copilăria mi-am petrecut-o la ţară, dar tot în judeţul Hunedoara. Fiind hunedorean, probabil că acomodarea cu un oraş hunedorean, cum e Petroşaniul, a fost mult mai uşoară decât dacă aş fi ajuns prin alte locuri, multe din cele întâlnite în Valea Jiului fiindu-mi oarecum familiare. Şi mă gândesc la ţăranii de aici, momârlanii cum se numesc ei, care muncesc pământul şi cresc animalele tot ca ţăranii de unde mă trag eu, la minerii de-aici care muncesc tot la fel de greu şi au aceleaşi nevoi tot ca minerii din nordul judeţului, iar asemănările pot continua. Revenind la viaţa mea, provin dintr-o familie de creştini, cu un tată medic veterinar şi o mamă învăţătoare, doi părinţi minunaţi care mi-au insuflat dragostea de Dumnezeu şi de Biserică încă de mic. Pot spune că, faţă de alţi copii, eu am fost binecuvântat să cunosc de mic, repet, prin părinţii mei, învăţătura Bisericii Ortodoxe şi apoi de a mă forma în ideile sale. Aşa se face că atunci când am dat la Facultatea de Teologie mie mi-a fost foarte simplu să mă acomodez acolo şi apoi să trec examenele cu brio până la sfârşit.
