Pe mine nu mă sperie faptul că SRI filează profesori în exerciţiul şpăgii. Dimpotrivă, cred că astfel organul îşi justifică mult mai convingător lefurile decât atunci când anunţă că a mai zgornit peste graniţă nişte arabi care umblau cu fitile.

Dar nu cred că fenomenul corupţiei în învăţământ poate fi stopat nici dacă SRI cheamă MI6 şi CIA în ajutor. Pentru că arestând nişte profesori se culeg scaieţi, nu se smulge rădăcina răului.

Şpaga e un act de vânzare-cumpărare, de economie neagră, dar de piaţă, bazată pe cerere şi ofertă. Eu, părinte, am nevoie de o diplomă de bac pentru odrasla mea şi plătesc pentru ea. Matale, profesor, director de liceu, îţi faci vilă din asta, dar eu ce gheşeft fac? Plătesc, practic, pentru ca Nelu sau Georgela să nu înveţe.

Şi atunci, la ce e bună o diplomă în spatele căreia stă vidul din cap? Aceasta este, cred, întrebarea cheie.

Cu o diplomă de bac pârâtă, şi chiar cu una obţinută cinstit, doar cu ea, nu prea ai ce face în domeniul autentic privat. Aici, afară de cazul în care eşti amanta patronului şi vrea el să-şi bage o gaură în organigramă, trebuie să ştii să faci ceva util, altminteri nu te angajează nimeni. Iar dacă eşti bun, nu interesează ce diplome n-ai.

Bucata de carton cu ştampile e de folos la ţâţa dulce a statului. Aici se găsesc posturi pe care le poţi ocupa cu diploma de bac şi o facultate creştină, filoecologică, biocosmologică absolvită de la distanţă, niscai mastere sau chiar un doctorat şi cunoscând persoanele potrivite, cel mai bine de la Partid. Şpaga dată în liceu permite acum activarea pilei.

Şi astfel poţi să ajungi orice, la stat. De pildă, ministru. De pildă, al Educaţiei. N-a existat mai mulţi miniştri la Educaţie, e decât unul, Remus Pricopie, care a dat şi el un bac la limba română – şi l-a luat. Ca în poezia lui Bolintineanu, ministrul Pricopie este fiul natural al