1. Pentru marea şi încântătoarea poveste a vieţii mele, când eram mic de tot şi târgul de atunci mi se părea o mare cetate cu palate misterioase, îngrămădite unele în altele şi drumuri labirintice care nu se terminau nicăieri. Apoi, mai târziu, când, la rându-mi, aveam copii mici de tot şi îi scoteam în oraş, arătându-le clădirile vechi, venerând o taină care nu avea să moară niciodată.

2. Pentru noaptea aceea de vară, la mine în apartament, când l-am ascultat ore în şir pe Corneliu Fotea recitând din Esenin, în rusă, şi când, în zori, prin fereastra deschisă, se auzeau primele trenuri cu navetişti, care opreau în vechea gară de lemn a oraşului.

3. Pentru cinematograful Flacăra de pe strada Ghergheasa, azi Unirea Principatelor, cu duşumelele date cu ulei ars şi sobă de teracotă, unde, într-o seară de iarnă, înghesuit într-un sacun de lemn care scârţâia sâcâitor, am văzut pentru prima oară Marele Gatsby, cu Robert Redford.

4. Pentru zidurile cenuşii ale blocurilor de locuinţe la revoluţie pe care junimea oraşului, la ascunzişul întunericului, a scris cu grafitti Jos dictatorul sau Luptaţi şi învingeţi. Multe din îndemnurile acelea curajoase, ca o dovadă a unui eroism înflăcărat care avea să fie estompat de capitalism, nu au fost şterse nici până astăzi şi revăzându-le, pot retrăi acel sentiment pur şi naiv al libertăţii amestecat cu teamă.

5. Pentru tatăl meu care, prin anii ‘60, a venit acasă cu o butelie de aragaz şi l-am auzit spunându-i mamei: serioşi mai sunt comuniştii ăştia, dom’le, au respectat lista... Apoi, la rându-mi, prin anii ‘80 când am primit locuinţa în care stau şi astăzi, fără să mă coste nimic, în timp ce detestam comunismul.

6. Pentru strada Brăilei care ieşea în câmpurile cu lucernă, eliberându-se din strânsoarea prăvăliilor evreieşti de unde cumpăram pâine caldă, sifoane şi alviţă. Lentoarea