- Diverse - nr. 128 / 3 Iulie, 2013 Poate va mai amintiti, dragi cititori, de muntii de rumegus care poluau paraiele si raurile din Carpatii Orientali, mai acum cativa ani. Intr-adevar, romanul nefiind numai poet, ci si un spirit intreprinzator, o salba de gatere au impanzit vaile, lucrand zi si noapte cu o draceasca harnicie la jefuirea si distrugerea fondului nostru forestier. Si aceasta, in vreme ce fabricile si combinatele de prelucrarea lemnului si cele de mobila erau puse… pe butuci, patrimoniul acestora se topea pe cai obscure, iar banii din vanzarea lui (i)legala intra in buzunarele (conturile) imbogatitilor peste noapte, ale profitorilor locali (si nu numai!) ai glorioasei epoci post lovitura de stat decembrista. Iar cu "firimiturile” s-au ales si locuitorii din jur, de n-ar fi vorba decat de fierul vechi, care a luat si el calea strainatatii… Cheresteaua, frumos ambalata, incarcata in masini de mare tonaj, lua drumul Occidentului sau al portului Constanta. TIR-urile treceau cu o frecventa si o regularitate care ar fi putut fi invidiate de beneficiarii transportului in comun targumuresean… Iata insa ca, rand pe rand, acele gatere au inceput sa-si inchida portile. Poluarea mediului si poluarea fonica au fost stopate. Aproape de la sine, nu pentru ca statul ar fi luat masuri ferme intru protejarea padurilor Romaniei. Nici vorba. Ci pentru ca lemnul de calitate si cu anumite dimensiuni s-a rarit sau a disparut cu totul. In urma, pe unde fusesera brazii falnici, unii seculari, au ramas pantele goale sau cu cioatele ranjind a paguba… a paguba adusa noua, tuturor! Partea "grasa” a afacerii s-a sfarsit si acolo, la munte, oricine isi poate da seama cine si cat a profitat si a contribuit la dezastrul ecologic, dupa vilele si casoaiele inestetice si mertanele din curti; fosti activisti de partid, ingineri silvici, politisti, primari, vai, preoti fara frica de Dumnez