Patricia Kaas e mai blondă şi mai înaltă binişor ca Edith Piaf, dar din punctul de vedere muzical e mult mai scundă, chiar dacă-şi pune tocuri de zece centimetri. O imită cu osârdie pe vrăbiuţa Piaf, dar imitaţia îi iese mai puţin încântător, deşi rău nu sună. Îi mai ia la răsfoit şi repertoriul, pentru ca diferenţa să fie şi mai evidentă.

Privindu-le inevitabil şi prin lentila libidoului manifestat în public, ambele au fost create cu mult jar între picioare. Piaf şi-a distribuit-o în stânga şi-n dreapta, conform principiului că o ai de la Dumnezeu ca s-o dai mai departe, nu s–o ţii în sertar, să se acopere cu praf şi s-o mănânce moliile. Piaf s-a încurcat cu cine a vrut şi n-a vrut; dar nici astălaltă, după cum bag seamă, nu se arată mai puţin vrednică.

Pentru a simţi şi noi oleacă de mândrie naţională, Kaas s-a combinat cu unul care a fost şeful de cabinet al lui Adrian Năstase. Ceea ce spune multe despre el. Şi despre ea.

O vedetă a României pe nume Truică. Miliardar, desigur, că nu poţi sta lângă Năstase fără a te mânji cu miliarde. Analizându-i cu atenţie trăsăturile, nu te poţi opri să constaţi cu mândrie că romii din România găsesc, atunci când vor, căi de integrare europeană. Calea sexuală e una dintre ele, dar or mai fi şi altele.

În fine, Kaas se simte foarte fericită, străbătută fiind de informaţia virilă a individului. Astea îi sunt gusturile şi nu le poţi da în judecată. Ea este unul dintre puţinii cetăţeni francezi care nu se plânge de romii din România, ci se bucură complet de unele daruri de-ale lor.

Sub pretextul unui concert, şi-a făcut recent drum în România, pentru a-şi muia colesterolul în tochitura de la crâşma istorică „Bolta Rece” şi pentru a face vocalize vaginale prin aportul gitanului Truică.

Destul, să lăsăm oamenii în pace. O singură curiozitate am: când s-o face filmul biografic al Patriciei Kaas, oare