Oasele deteriorate ar putea să fie refăcute printr-o nouă tehnică de imprimare 3D a ţesuturilor şi care foloseşte celule stem, informează „Huffington Post“. Tehnologia poate să devină alternativa viitorului în ceea ce priveşte înlocuirea organelor lezate.

De exemplu, în cazul unui copil care s-a născut cu un defect al maxilarului se poate scana zona respectivă, după care imaginea să fie procesată de un calculator, ca mai apoi să se imprime 3D un înlocuitor pentru osul afectat. „Osul 3D“ ar putea să fie produs cu ajutorul celulelor stem ale propriului pacient.

„Ţesuturile corpului nostru sunt structurate la nivel de celule unice. Folosind imprimarea 3D, putem să poziţionăm celulele lipsă în locuri precise“, este de părere Kevin Shakeshaff, farmacist la Universitatea Nottingham din Marea Britanie.

Pentru a putea crea un înlocuitor veritabil al unui os uman, imprimanta bio 3D realizează un model asemănător formei osului pe care îl acoperă cu celule stem preluate de la pacient. Aceste celule sunt capabile să se dezvolte în diferite tipuri de ţesuturi. „Cerneala“ imprimantei constă într-un polimer (substanţă macromoleculară a cărei moleculă este formată prin unirea în lanţ a două sau mai multe molecule de monomer n.r.) numit acid polilactic şi o substanţă cu aspect gelatinos numită alginat. Acidul polilactic oferă baza dură şi mecanică a „osului 3D“, în timp ce alginatul acţionează ca material de amortizare pentru celule.

Ce este acidul polilactic?

Acidul polilactic este un poliester produs din resurse regenerabile, cum ar fi amidonul din porumb sau din trestia de zahăr. Mai este folosit în aplicaţii biomedicale, cum este cazul stenturilor sau cusăturilor după operaţie, fiind studiat pentru producerea de ţesuturi artificiale. Este biodegradabil, fiind folosit pentru realizarea de produse de igienă, saci de compost sau tacâmuri de unică folosi