La presiunea unor cititori anti-Basescu, luam o pauza de Antonescu&co. Din pacate, si viata, de fapt moartea ne obliga.
Vreau sa-mi amintesc de Radu Vasile, fostul premier CDR ,trecut ieri in nefiinta.
Ca jurnalist in nebunii ani ’90 am impartit experiente comune cu Radu Vasile. De la celebra mineriada curmata prin chiar interventia sa, soldata cu faimoasa Pace de la Cozia, pana la sarabanda de conflicte din interiorul PNTCD si crizele guvernarii post-PDSR.
Radu Vasile s-a identificat cu partidul taranistilor inca imediat dupa prabusirea Ceausestilor. Corneliu Coposu i-a dat toata increderea, oferindu-i functia “numarul 2″ in partid – cea de secretar general.
Din postura asta, Radu Vasile n-a excelat. Partidul n-a mustit de organizatori, dimpotriva; s-a umplut de oportunisti, de profitori, de securisti si de loaze. Dar poate ca altfel nu se putea, dupa o jumatate de secol de antitaranism…
Norocul lui Radu Vasile s-a numit – ce sa-i facem, iar trebuie sa vorbim de el! -, nimeni altul decat Traian Basescu. Interviul dat de acesta din urma in “Evenimentul zilei”, in care “marinarul” il facea praf pe primul-ministru de atunci Victor Ciorbea, a provocat o criza fara precedent in coalitia ce abia castigase alegerile. Ciorbea a cazut, iar Constantinescu, nu de placere, l-a numit premier pe Vasile.
Din aceasta postura, al doilea prim-ministru CDR a avut viata grea. A primit pe mana o tara adusa in pragul falimentului dupa sase ani de guvernare Iliescu. Bancile fusesera devalizate (Bancorex, BCR, Banca Agricola, Dacia Felix, Credit Bank, Bankcoop etc.). Marile fabrici si entitati economice ceausiste (Dacia, ARO, combinate industriale si alimentare, CAP-uri etc.) fusesera praduite de directorimea ce incepuse sa formeze “capitalismul de cumetrie”, notiune inventata de Ion Iliescu.
In general, cam totul era facut praf. Radu Vasile nu putea
