Profesorul Sergiu Berian predă fizică la Liceul Teologic Baptist “Emanuel ” din Oradea şi este unul dintre cei mai iubiţi şi apreciaţi profesori ai şcolii. Nici nu ar avea cum să fie altfel atâta timp cât se dedică trup şi suflet în tot ceea ce face.

Cu răbdare, discret, fără obsesia autoevaluării permanente aşa a reuşit Sergiu Berinde să devină un profesor iubit de elevii săi. A ales această meserie pentru că: “mi s-a părut fascinant faptul că poţi să asişti la prefacerile sufletului unui om aflat în cea mai tumultoasă perioadă a vieţii sale, încercând să-l ajuţi să capete formă. Petre Ţuţea o spune mai bine: mi-ar fi plăcut să fiu profesor. Profesorul este fabricant de oameni. Profesorul seamănă cu un tâmplar care ia un lemn murdar din noroi, îl spală şi face mobilă de lux”, susţine Sergiu Berian.

A optat să predea la Liceul Teologic Baptist “Emanuel” din Oradea deoarece prin specificul său, urmăreşte să ofere elevilor o educaţie completă, fără a neglija dimensiunea spirituală.

Fără vocaţie un profesor nu are rost să intre în clasa de curs. Nu există o reţetă a succesului, consideră profesorul de fizică. Problema fundamentală este dacă un profesor îşi trădează vocaţia sau nu. În cazul în care ajunge să fie preocupat mai mult de formă şi detalii decât de conţinut şi esenţă, a apucat-o pe un drum greşit. “Indiferent că educaţia se autointitulează „centrată pe elev” sau oricum altcumva, profesorul ştie că el e acolo în primul rând pentru elevi, nu pentru sistem” spune Sergiu Berian.

A trecut de-a lungul carierei profesionale prin mai multe schimbări în rândul programei şcolare. Fiecare dintre ele a avut plusuri şi minusuri, iar în momentul de faţă consideră că sistemul de învăţământ trebuie întemeiat pe o viziune care lipseşte sau e confuză. Această viziune consideră că ar căpătă coerenţă dacă s-ar porni de la convingerea că procesul cunoaşteri