Dupa anuntul referitor la “scufundarea”, in Marea Caspica, a navei Nabucco, ma asteptam ca Traian Basescu sa taca vreo doua luni. Evident, nu ma asteptam sa recunoasca falimentul abordarii sale autiste sau fanatismul unei actiuni ce a lasat Romania in ofsaid, ocolita, practic, de toate traseele energetice. Totusi…
Ceea ce este cu adevarat penibil este faptul ca Romania lui Basescu a ramas sa apere singura o cauza pe care o parasisera, pe rand, toti. In final, atitudinea sa antiruseasca a izolat Romania in ceea ce priveste toate sursele de gaze din spatiul fostei Uniuni Sovietice, cu implicatii pentru functionarea viitoare a industriei romanesti.
Optiunea consortiului care realizeaza exploatarea gazeifera de la Sah Deniz pentru gazoductul Trans-Adriatic Pipeline (TAP), ca ruta de export catre Europa, in defavoarea traseului Nabucco la care era parte si Romania reprezinta un grav esec pentru orientarea politicii externe a regimului Basescu si arata fragilitatea si lipsa de consistenta a contactelor personale ale actualului presedinte al Romaniei.
Istoria va consemna doar declaratiile sale grandilocvente, pe aceasta tema, incepand din 2006, declaratii cum ar fi: “Romania ramasese singura tara europeana care nu abandonase proiectul in favoarea South Stream-ului” sau “Optiunea MEA (pentru Nabucco subl.n.) a fost cea de pe drumul mai greu dar s-a dovedit a fi corecta”, precum si vizitele sale repetate in Azerbaidjan sau Turkmenistan (pentru consolidarea drumului spre VEST), vizite care nu au dus la nici un rezultat pentru Romania.
Evident ca afirmatia presedintelui Barroso, conform careia, prin faptul ca a fost ales traseul TAP si nu traseul Nabucco, “nu a pierdut nimeni” este cinica. In realitate, Romania, care mizase prin Traian Basescu exclusiv pe acest traseu pentru a obtine gaze mai ieftine, ramane doar cu obligatia “liberalizarii” p
