Datele legate de recensământul populaţiei anunţate de Institutul Naţional de Statistică trebuie explicate în contextul evoluţiei sociale din ultimi zece ani. Există, însă, şi cifre ale INS care sunt fie mai greu de confirmat, fie care pot fi puse sub semnul întrebării. Populaţia stabilă a României la 20 octombrie 2011 era de 20.121.641 de persoane, în scădere cu 1.559.300 de persoane faţă de nivelul anului 2002, potrivit rezultatelor definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor - 2011, anunţate de INS. Altfel, populaţia României a scăzut cu 13,3 la sută din 1990, de la 23.211.395 de persoane la 20.121.641.

Institul Naţional de Statistică ne-a comunicat că “în vârstă de 18 ani şi peste sunt 16.269.839 persoane (80,9%), în timp ce persoanele în vârstă de 0 - 17 ani sunt 3.851.802 persoane (19,1%). Potrivit datelor oficiale, din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente, de 18.292.464, au participat la Referendumul 2012 pentru demiterea preşedintelui Băsescu 8.459.053, reprezentând 46,24%. Referendumul a fost invalidat.

La ce bun recensământul?

Un prim semn de întrebare este legat de diferenţa faţă de estimarea preliminară din august 2012 când acelaşi Institut ne informa că am fi doar 19 milioane. De unde au apărut cei 1,1 milioane de români în plus? Iniţial, am crezut că din cele 2,8% din locuinţe nerecenzate, potrivit comunicatului INS de anul trecut, care aproxima totodată numărul românilor care s-ar obţine suplimentar cu acestea la 1 milion. Cum ar fi rezultat astfel că fiecare din cele 236 mii de locuinţe la care n-au ajuns recenzorii este locuită, în medie, de 4,5 români (dublul faţă de media naţională care este de 2,3) s-a apelat la o verificare încrucişată de…baze de date. Cine exista la evidenţa populaţiei, nu fusese recenzat, dar fusese identificat şi în evidenţele ANAF, a Casei de Asigurări de Sănătate,