Unii dintre poeţii care au intrat în campania noastră sunt legaţi, în principal, de alte spaţii decât Capitala. Poezia lui Cosmin Perţa rămâne strâns legată de spaţiul unei copilării şi adolescenţe marcate de Maramureş, zona în care s-a născut şi a crescut. Bucureştiul reprezintă perioada lui de maturitate şi poezia venită odată cu familia pe care a întemeiat-o aici : „Într-o noapte de iunie, în 2006. Prietenul meu Teodor Dună mă invitase să dorm la el acasă şi să o cunosc pe sora sa care, în urmă cu alte câteva luni, într-o tabără de poezie, din poveştile lui Teodor, devenise un personaj obsedant pentru mine. Atunci am văzut pentru prima dată bulevardul Camil Ressu şi în noaptea aceea am păşit prima oară în apartamentul care va deveni casa mea şi a copiilor mei”.

Cartierul

Poemul pe care l-a ales pentru campania „Bucureşti: oraşul şi poezia” oferă o secţiune prin senzaţiile pe care le oferă viaţa într-un cartier bucureştean: „În poemul meu în principal este vorba despre disperarea de a trăi într-o cutie, într-un Bucureşti depersonalizat, în care şi pentru care fărâma ta de viaţă, de talent, de ce-o fi este de prisos, în care ieşi din cuşcă doar pentru a intra în malaxor şi seară de seară te întorci în cuşcă cu mai multe răni, cu mai multe oase rupte, până când mori şi locul tău din cuşcă este luat de altcineva... Aşadar, va prezint blocul în care este cuşca mea şi bulevardul care m-a adus aici, în Bucureşti”. Pentru Cosmin Perţa Bucureştiul a venit ca o aventură interzisă: „Trebuia să stau la Teodor o noapte, am stat trei şi peste câteva săptămâni deja făceam naveta Cluj-Bucureşti pentru a mă întâlni pe furiş cu Raluca, dragostea mea. Aici, pe Camil Ressu într-o bună zi ne-a surprins Teodor, de mână, în timp ce ne întorceam aerieni, vrăjiţi din parcul IOR. Atunci am văzut prima oară cum arată Teodor negru de furie şi mi-am pus pro