Anunţându-şi candidatura pentru alegerile federale de la anul, Gică Popescu aproape că ne-a anunţat că le-a şi câştigat. Asocierea cu Hagi, Ilie Dumitrescu, Stelea şi, probabil, Chivu cântăreşte greu, la fel de greu ca şi mesajul de binecuvântare din partea lui Mircea Sandu, pentru cei care nu-şi aduc aminte adversarul şi învingătorul lui Gică de la alegerile din 2005.

Tabăra adversă, întruchipată deocamdată doar la nivel de intenţie de Florin Prunea, contraatacă, anunţând cristalizarea unui alt nucleu de aur, din aceeaşi generaţie de la Pasadena. Didi Prodan, Belodedici, probabil Selymes, probabil Dorinel, plus cine-o mai fi. Structuri redutabile, mai ales că de prima s-ar putea apropia oricând şi Dan Petrescu, iar la a doua ar putea adera, să zicem, Răducioiu. Prunea invocă binecuvântarea lui Platini, probabil via Lupescu, ceea ce ne face să ne scărpinăm la ceafă. Nu pricepem cum poate binecuvânta Platini un adversar al grupului lui Mircea Sandu, care l-a ajutat copios în războiul din Est. Dar începem să pricepem că Mircea Sandu şi Lupescu nu prea mai vorbesc aceeaşi limbă.

În timpul destul de lung rămas până la alegeri subiectul principal va fi contestarea lui Gică. Această candidatură a sa la şefia FRF le va reaminti celor care-l susţin necondiţionat toate punctele în care Popescu e vulnerabil. Că e implicat în Dosarul Transferurilor, trimis spre rejudecare. Că are legături cu fraţii Becali, care la un moment dat pot constitui, aşa cum sugerează Prunea, un grup de interese. Că şcoala de fotbal de la Craiova a mers din rău în mai rău. Că la Chindia nu i-a ieşit, echipa coborând în liga a treia.

Toate acestea pot fi discutate oricât şi oricând. Şi multe dintre ele, poate mai puţin Chindia, erau valabile şi în 2005, atunci când Gică şi echipa sa electorală îmbrăcată în galben cutreierau ţara făcând apostolat în judeţe. Atunci fos