Apariţia fotbalului în Giurgiu se datorează unui patron italian care a dorit să ofere angajaţilor săi un mod de petrecere a timpului liber menit să le aline dorul de casă dat fiind faptul că o bună parte dintre ei erau străini.

Formaţia s-a numit „Danubiana” după numele Fabricii de Zahăr şi a fost înfiinţată în anul 1919, fiind prima echipă de fotbal giurgiuveană. În cadrul ei erau acceptaţi doar muncitori ai Fabricii de Zahăr.

Cei mai mulţi jucători erau italieni, însă printre aceştia se regăseau şi greci, cehi, unguri sau austrieci. Nu lipseau însă nici autohtonii, cu toate că fotbalul în România era încă în perioada pionieratului.

Antrenorul formaţiei era Lajos Nagy, iar terenul era amenajat în apropierea Spitalului Judeţean de astăzi.

De la capitalism la comunism

Echipa supravieţuieşte celui de-al Doilea Război Mondial însă odată cu venirea comuniştilor la putere Fabrica de Zahăr este naţionalizată.

Numele formaţiei devine Flamura Roşie Giurgiu, iar la finele anilor ’50 este schimbat din nou de această dată în Olimpia. În această perioadă se naşte rivalitatea cu cealaltă echipă importantă din oraş, Dunărea, echipa Şantierului Naval.

“Stadionul a fost construit după război de muncitori ai Fabricii de Zahăr în locul în locul unor grădini. Ca să înalţe terenul de joc a fost folosită materie primă din fabrică. Astra joacă acum fix pe locul în care era atunci arena” povesteşte Emil Câinaru, fost fotbalist al Olimpiei Giurgiu şi chiar director al Fabricii de Zahăr”.

Directorul giurgiuvean susţine că tribunele iniţiale ale actualei arene “Marin Anastasovici” erau din lemn şi au luat foc, fiind înlocuite cu unele din fier. Emil Câinaru a povestit şi cum fotbaliştii de la Olimpia primeau mâncare şi băutură gratis după o asociere între Fabrica de Zahăr şi cei de la Comerţ.

“Jucătorilor le convenea pentru că în afară de