Rândurile care urmează dovedesc că nu am uitat ceea ce m-a rugat domnul Nicu Covrig, care locuieşte în blocul 91 de pe Bulevardul Mihai Viteazul din Vulcan.
Fiindcă ştie
că, atunci când o iau pe Valea Morii, trec şi prin apropierea blocului său, Nicu mi-a sugerat să dau o raită şi prin spatele acestuia. Ca să văd cu ochii mei şi, eventual, să şi fotografiez ceea ce-i nemulţumeşte pe locatarii acestui imobil.
Dacă, în faţă,
către bulevard, totul e în ordine, parcarea e asfaltată, trotuarul e pavat, una-alta, în spate e... leopardul. Nici vorbă de beton pe aleea de acces şi pe tot ceea ce, în mod firesc, ar fi trebuit să fie betonat. E doar pământ gol care, după fiecare ploaie, se transformă în noroi. Sătui de promisiuni, mai ales de cele făcute în campaniile electorale, locatarii unei scări au adus, pe banii lor, pietriş cu care au mai acoperit locurile cele mai vulnerabile.
Eu am scris cele
de mai sus, ca să mă simt cu inima împăcată. Numai că nu prea întrevăd ca problema de la blocul 91 să se rezolve într-un viitor cât de cât apropiat. Sunt alte blocuri pe acelaşi bulevard în spatele cărora aleile betonate nu au fost refăcute niciodată în răstimp de treizeci de ani, iar locatarii lor sunt îndopaţi tot cu promisiuni. Inclusiv electorale. Dar să sperăm, totuşi, fiindcă nu se ştie de unde vine betoniera!
Rândurile care urmează dovedesc că nu am uitat ceea ce m-a rugat domnul Nicu Covrig, care locuieşte în blocul 91 de pe Bulevardul Mihai Viteazul din Vulcan.
Fiindcă ştie
că, atunci când o iau pe Valea Morii, trec şi prin apropierea blocului său, Nicu mi-a sugerat să dau o raită şi prin spatele acestuia. Ca să văd cu ochii mei şi, eventual, să şi fotografiez ceea ce-i nemulţumeşte pe locatarii acestui imobil.
Dacă, în faţă,
către bulevard, totul e în o