Thriller e puțin spus. Reclamă pentru tenisul feminin e deja șablon. Epic e ultrafolosit. În căutarea unor epitete potrivite pentru (încă) un meci de cinci stele oferit de WTA, trebuie început cu finalul. Un final în care Sabine și Agnieszka au ținut lumea tenisului cu sufletul la gură și au oferit, pe lângă răsturnările de situație aproape normale în astfel de situații, o serie de exemple splendide despre cum să reacționezi la rău și la bine, sub tensiunea și sub iminența unei victorii care îți schimbă cariera, sau a unei înfrângeri care îți poate da peste cap sezonul.

Aga a avut 3-0 în decisiv. Sabine a servit pentru meci la 5-4. Ambele au ajuns la două puncte de victorie. Ambele și-au ținut firea și au produs execuții incredibile, sub o presiune apăsătoare, în așa numitul clutch time, când marii jucători vin cu punctele memorabile, diferențiindu-se de jucătorii buni. Ambele au luat decizii excelente. Ambele au și greșit. Într-un final, trebuia să câștige una singură. Și, potrivit pentru un turneu încărcat cu rezultate neașteptate, a fost Sabine cea care ajunge în finală. E prima jucătoare din Germania de la Steffi Graf încoace care reușește asta. Radwanska, în pofida altor momente de genialitate, n-a putut trece linia de sosire și a plecat de pe teren repede, după o strângere de mână rece, dar la timp cât să-și ascundă lacrimile. În acealași timp, Lisicki plângea pe bune, încă o dată de fericire. Așa cum a promis după ce a scos-o pe Serena, nu s-a grăbit să sărbătorească, nu a amplificat victoria, nu și-a pierdut capul. Oricât de ciudat ar fi să spui asta în comparație cu o victorie cu Serena, Sabine avea un pește mai mare de prăjit. Se poate ocupa de asta în finala cu Marion Bartoli, sâmbătă.

Citește continuarea articolului pe Treizecizero.ro.

Thriller e puțin spus. Reclamă pentru tenisul feminin e deja șablon. Epic e ultrafolosit. În căut