În ultimul episod al interviului, Maestrul Alexandru Paleologu vorbeşte despre imbecilitatea electorală, despre cultura şi civilizaţia occidentală, despre ideologi şi terorişti “Dacă ar fi mai puţini imbecili, n-ar mai fi electorat”
- Mă frământă de mult o întrebare: după 1989, cine a dinamitat tot ce era bun în sistemul de învăţământ şi în cel de sănătate? De ce sunt cele două domenii ţinute pe loc, cu un cinism îngrozitor?
- Nu cred că democraţia e de vină. Nevoia de propagandă. Să dai drumul la lozinci după fiecare cuvânt, după fiecare două cuvinte... De ce?! A ieşit o nouă prostie. Au introdus-o nemţii, adică protestanţii: cultul muncii. Foarte rău. E o plictiseală de moarte. În limba română veche, cultul muncii însemna tortură. Altceva e lucrul. Eu nu am muncit în viaţă. Dar am lucrat. Când am fost la puşcărie, când mă puneau la muncă silnică (tot cu mijloacele adecvate, care sunt aceleaşi, simple, de mii de ani), mă prefăceam că muncesc. Nu munceam fiindcă îmi era imposibil. Era un fel de respingere fizică a ceea ce se cheamă muncă. Îmi place să lucrez doar dacă ceva mă interesează. Omul care munceşte nu lucrează, căci pe el nu-l interesează nimic. Şi cultul muncii, care s-a extins pe întreaga planetă, a distrus respectul pentru sfinţenia lucrurilor importante. Au distrus cultul femeii, farmecul care este femeia în lume: “Deh, o maşină de f...t!”. A apărut această tâmpenie îngrozitoare, din care s-au topit toate reperele. Şi, mai ales, bănuiala de ticăloşie adusă celui inteligent. Să te fereşti de cel inteligent, fiindcă cine ştie ce-ţi coace. Prostul coace, domnule, nu deşteptul!
- Dacă a fost premeditată, distrugerea învăţământului aduce a genocid. A fost amorsată o bombă cu efect întârziat.
- Cred că a fost premeditată. Că prea funcţionează! Arată a fi numai o simplă idioţie. Dar idioţia e multiplă, nu majoritară. Dacă idioţia
