Cum ar fi să te trezeşti, să-ţi reaminteşti că ai visat, iar apoi să constaţi că visul a alterat realitatea în care trăieşti? Este ceea ce i se întâmplă lui George Orr, care trăieşte într-un timp viitor, când omenirea se confruntă cu poluarea şi suprapopularea, cu războaiele ce ameninţă să distrugă civilizaţia şi planeta. George Orr găseşte o singură cale: drogurile care împiedică visele ce nasc întâi nelinişte, apoi spaimă şi în final teroare.

George Orr este eroul unui roman dătător de fiori, apărut la Bookfest în colecţia de SF a Editurii Trei: „Sfâşierea cerului” de Ursula K. Le Guin. Publicat în urmă cu peste patru decenii, în 1971, şi-a păstrat forţa de sugestie şi problematizare, atinge în cele 200 de pagini subiecte vechi şi actuale: visul şi puterea minţii de a crea o realitate alternativă, suprapopularea planetei şi războaie devastatoare ce ameninţă distrugerea civilizaţiei şi a omenirii, rolul psihiatriei şi al medicamentelor în existenţa individuală şi în cea colectivă.

Ursula K. Le Guin imaginează o societate a viitorului cu o planetă suprapopulată, dar în care indivizii sunt supravegheaţi riguros, până şi la igiena interioară a visului. Aşa că George Orr este depistat că foloseşte droguri şi trimis la terapie obligatorie, el devine pacientul doctorului Haber, un mare specialist, inventatorul unui aparat numit Augmentator, care induce starea de somn.

Dar doctorul Haber vede în suferinţa lui George Orr şansa extraordinară de a schimba lumea, aşa că îl supune unei terapii bazate pe hipnoză în care-i induce visele ce ar urma să rezolve marile probleme ale umanităţii. De aici abia începe jocul celor doi, pentru că ei reiau două dintre cele mai interesante perechi create de literatură şi amplificate apoi de arta filmului: insul comun şi savantul nebun, ucenicul şi vrăjitorul care-l manipulează, eroul şi monstrul.

Doar că Ursula K