În mod surprinzător, anumite abilităţi ale celulelor adipoase ar putea deveni cheia unor tratamente eficiente de slăbire. Aceste celule percep scăderea temperaturii şi eliberează energie sub formă de căldură, „arzând” astfel calorii, au descoperit oamenii de ştiinţă.
Grăsimea protejează animalele de temperaturile scăzute, dar nu numai acţionând ca strat izolator. La începutul anilor 1990, oamenii de ştiinţă au descoperit că, la şoareci, temperaturile scăzute determină anumite celule adipoase, dintr-un tip special de ţesut numit grăsimea brună, să elibereze energie sub formă de căldură.
Reacţia a fost considerată un răspuns indirect la stresul fiziologic produs de temperaturile scăzute. Celulele senzoriale din organism informează creierul asupra scăderii temperaturii, iar creierul secretă norepinefrină care, stimulând anumiţi receptori specializaţi, determină celulele din grăsimea brună să se activeze, generând căldură.
Grăsimea brună există şi la oameni, având aceeaşi capacitate de a genera căldură atunci când temperatura ambiantă e mai scăzută decât temperatura normală a corpului. Spre deosebire de grăsimea albă, care se acumulează în zona abdomenului şi este asociată cu creşterea riscului bolilor cardiace şi al diabetului, grăsimea brună se întâlneşte în proporţie mai mare la persoanele mai zvelte şi pare să protejeze organismul împotriva apariţiei diabetului.În grăsimea brună, generarea căldurii depinde de o proteină numită UCP1, despre care se crede că ar fi implicată şi în protecţia împotriva diabetului.
Explorând acest mecanism metabolic, oamenii de ştiinţă de la Facultatatea de Medicină a Universităţii Harvard au descoperit că obişnuitele celule din grăsimea albă au şi ele însuşuri surprinzătoare.
În cadrul studiului, mai multe tipuri de celule adipoase – albe, brune şi „bej” – au fost expuse la temperaturi cuprinse între 27 şi 3
