Motto: Nu din oricare vameş iese un Apostol
O gândire politică anticipativă (funcţie principală care te fereşte să nu dai cu oiştea-n gard) i-ar fi scutit pe politicieni, atât pe cei care fură pe dreapta, cât şi pe cei care fură pe stânga, să rămână ţintuiţi într-o himeră vestică, euro-atlantică, până când cineva din acelaşi CPB (Club Politic Bleaga), cu un dram de glagorie în plus, le-a amintit că a greşi este omeneşte, doar a persista în greşeală este diabolic.
Dintr-odată, străfulgeraţi de idee, cei înhămaţi la căruţa vestică şi-au dat pe seamă că, independent de obsesia lor, există, în mod obiectiv, estul, dar nu pentru că de acolo vine lumina, ci pentru că unul nu poate exista fără celălalt şi celelalte; e o chestiune de geografie şi de geopolitică. Ceea ce surprinde este că fiecare utemist tembel, care a condamnat comunismul cu mânie proletară, nu este capabil să facă deosebirea între antiamerican şi post-american, dovada unei îngustimi între coarne greu de măsurat cu mijloacele existente. Sigur, au fost şi sunt indivizi care ţin la părerea lor, chiar dacă văd că este greşită, unii o fac din interes, alţii din lipsă de alternativă, n-au de ales, cei mai mulţi din sfânta ignoranţă fudulă, toţi având în comun incapacitatea de a vedea şi înţelege cât este de păgubos să te încrezi într-o alianţă care te exclude de la beneficiile gazo-ductului Nabucco. Am fost de părere (vezi: În genunchi, pe Drumul Mătăsii, „Crai nou”, 19 august, 2011 şi Marea galbenă, „Crai nou”, din 1 noiembrie 2011) că societatea românească, România, trebuie să fie pregătite pentru perioada post-americană, că nu-i bine să mori cu nişte carcase F16 de gât. Pentru o axă imaginară a domnului Băsescu au murit deja destui români; noroc că şi-a dat seama şi, în primăvara anului 2011, a obţinut şi permisiunea parlamentului de a trimite soldaţii români să moară pentru cauze care nu-i p
