În prezent, majoritatea liceelor şi facultăţilor includ, în grila de evaluare pentru admitere, notele obţinute în gimnaziu şi, respectiv, notele obţinute la bacalaureat. Argumentele pro şi contra acestui principiu n-au avut parte de prea multe dezbateri publice, deşi ar fi meritat din plin. În urma acestei măsuri, autonomia universitară pendulează bezmetic între dorinţa de performanţă şi spaima de săli goale, la început de an universitar. Iar părinţii bombăne fiecare notă proastă obţinută de copil la educaţia fizică sau la cea muzicală.
DE ACELASI AUTOR Dialoguri cu/în lumea virtuală Exces de opinii Like-uri pentru comunism Sînt imposibilitat a vă onora Argumentele pro nu sînt deloc de neglijat: elevii trebuie încurajaţi să se pregătească din timp pentru marile examene, care le influenţează major viaţa. Nu poţi ca, la sfîrşit de gimnaziu sau de liceu, după ani de stat pe tînjală, de evitat profesorii mai cărpănoşi cu laudele, de visat la cai verzi pe pereţi, prin cluburi, să pretinzi, în mod onest, un loc la un liceu bun sau la o facultate performantă. Nici nu poţi susţine, cinstit, că pregătirea pentru un examen atît de serios poate fi făcută pe ultima sută de metri a clasei finale. E esenţial să le propui copiilor, încă din clasa a V-a sau a IX-a, un scop atît de important, precum administrarea propriului viitor. Efectul nu poate fi decît unul benefic: avînd în faţă un astfel de obiectiv major, elevii pot ajusta multe dintre proastele deprinderi date de vîrstă, de anturaj, de false modele etc. şi sînt încurajaţi să mizeze mai mult pe seriozitate şi pe responsabilitate.
Pe de altă parte, însă, tocmai pentru că în discuţie este un examen cu o miză atît de importantă (viitorul profesional al copilului), argumentele contra par a căpăta din ce în ce mai multă consistenţă, mai ales dacă sînt luate în considerare circumstanţele nu tocmai ideale în care s
