Relaţia românului cu criza revelează înapoierea civică de care suferă acest popor. După ce şi-au dorit ca schimbarea politică să aducă redresare economică, acum românii stau resemnaţi şi mulţumiţi că nu le mai taie guvernul coada. Ar fi în stare să mulţumească doar pentru că sunt lăsaţi în viaţă.

Ceea ce demonstrează că această pasivitate nu poate fi înfrântă decât cu aparatul de propagandă. Dacă vii şi-i agresezi, panichezi, ani de zile, atunci românii mai au o doză de năduf. O masă de manevră electorală şi nimic mai mult. E limpede că e aşa, atâta timp cât tot ceea ce-i propune actuala putere cetăţeanului nu se traduce prin locuri de muncă, ci prin Constituţie revizuită, iar cetăţeanul pare mulţumit, de parcă asta şi-a dorit în vremuri de criză cumplită. Culmea, că nici această Constituţie nu e făcută pentru el. Teoretic, aşa ar trebui, Constituţia e făcută pentru popor. Dar atunci de ce le e frică de popor şi caută să fugă de el, punând pragul de prezenţă la vot de 30%? Dintr-un motiv foarte simplu, Constituţia e pentru ei, pentru penali. E clar acum că asta a fost toată miza schimbării, din moment ce nu se vede nicio măsură economică, doar obsesia gâtuirii justiţiei, care transpare din orice demers. Parţial s-ar putea să le reuşească, însă doar parţial. De ochiul de Argus al Comisiei Europene nu te poţi ascunde. Iar faptul că l-au asimilat pe Băsescu cu instituţii gen DNA, ANI, ICCJ, CCR şi tot ce înseamnă organisme de control şi justiţie, doar pentru a le discredita şi compromite, reprezintă o manipulare ieftină. Ştiind că Băsescu avea o imagine proastă, penalii şi-au zis să transfere imaginea sa asupra instituţiilor care-i deranjau. Dar unele dintre acele instituţii au fost implementate ca rezultat al procesului de integrare europeană. Nu le-a creat Băsescu. Dar mai bine ar avea treabă doar cu Băsescu aceşti politiceni şi ar lăsa instituţiile în pace