Printre vedetele lui se numără Marius Manole, Lia Bugnar sau Dan Bordeianu.

Într-o lume în care talentul pe cap de locuitor la actorie pare să fi crescut precum apele Dunării, invers proporţional cu locurile în teatrele de stat, teatrul independent este singura soluţie mai ales pentru actorii tineri.

Ca atare, înmulţirea teatrelor independente în ultimii ani, chiar pe fond de criză, este mai mult decât explicabilă. Au trecut câţiva ani buni de când Green Hours şi Act impuneau în perioada de după Revoluţie o formă de a face teatru, alta decât cea încetăţenită în comunism. În acest moment, pe piaţa teatrului independent din Bucureşti vorbim deja de concurenţă... Dar, mai mult decât orice, vorbim despre o formă de supravieţuire atât financiară, cât şi artistică.

În condiţiile în care un actor debutant se angajează, asta în cazul celor mai fericiţi, într-un teatru de stat pe un salariu de... sub 1000 de lei, teatrul independent devine o soluţie de voie, de nevoie. „Nu e posibil ca un tânăr să fie angajat cu un salariu de 800 de lei! Atunci, cum să-l judeci că ajunge la teatru cu numai zece minute înainte de spectacol şi se dezbracă de pe scări, bucuros că a filmat la o reclamă, a câştigat 500 de euro şi şi-a plătit chiria pe două luni?”, spune actriţa Rodica Negrea, criticând sistemul din România.

Efervescenţă de calitate

Dar nevoia a generat o adevărată efervescenţă de calitate, iar iniţiativele particulare sunt multe şi diverse, unele la un standard pe care teatrele de stat încep să-l piardă.

În topul locurilor care trebuie vizitate, mai ales vara, când stagiunile celorlalte teatre se închid, rămân Godot Cafe- Teatru, în centrul istoric, UNTEATRU, construit într-o casă superbă, din spatele clădirii CEC-ului, sau nou deschisul Teatru Mignon, inaugurat de Oana Pellea, care a sprijinit puternic iniţiativa: „Într un timp când guvenanţii nu m