Analiza de față trage un semnal de alarmă asupra situației periculoase în care se află România în perspectiva viitoarei perioade financiare 2014-2020. În prima parte am vorbit despre avertizările Comisiei Europene privind blocarea unor PO (POST și POSCCE), și asta după puținul timp de când Bruxellul a reluat plățile spre București. Tot în prima parte am vorbit și despre lipsa de lobby la Bruxelles și despre cum a fost afectată capacitatea de absorbție a fondurilor europene, prin nivelul scăzut de vizibilitate al României în capitala Europei. Continuăm cu regionalizarea și procesul de “reformă al administrației” care este anunțat de regionalizare.

Regionalizare si reforma administrației

De performanță este nevoie și în rândul administrației, principalul beneficiar al fondurilor europene. De pe site-ul Ministerului Dezvoltarii Regionale înțelegem că procesul de regionalizare va aduce o reformă a administrației publice prin simplificarea birocrației, sub genericul “servicii mai aproape de cetățean”. Însă problema României de până acum a fost managementul administrației publice și slaba capacitate administrativă de a atrage fonduri europene. Când vorbim despre absorbția de fonduri europene, putem spune că regionalizarea nu poate schimba competitivitatea administrației și nivelul performanței. E o formă fără fond. Aceleași structuri vor rămâne: consiliul local, consiliul județean, însă va apărea o a treia structură, consiliul regional. E adevărat, o parte din atribuții vor reveni regiunilor (nu se știe încă clar care) însă, în continuare, Ministerele de resort vor superviza probabil activitatea regiunilor. Și atunci ne întrebăm cum va funcționa mai eficient administrația locală, județeană, regională și națională? Ce mecanisme noi vor fi create pentru a stimula competitivitatea administrației publice și pentru a atrage mai multe fonduri europene?

În ce