Tragedia din Muntenegru a ținut capul de afiș toată săptămâna trecută. Mulți morți, multă emoție, multe probleme nerezolvate. Acum cazul e în grija procurorilor, mai ales a celor din Muntenegru, căci acolo a avut loc accidentul. Accident care ne-a amintit de un caz oarecum similar petrecut nu la mii de kilometri distanță, ci chiar în România, la Tulcea. Poate vă mai amintiți că, pe 30 septembrie 2010, un autobuz care transporta oameni la muncă s-a răsturnat pe strada Digului din Tulcea. Bilanțul: patru morți și 57 de răniți dintre pasagerii înghesuiți într-o hărăbaie de doar patruzeci și ceva de locuri. Și atunci emoția a fost mare, televiziunile s-au agitat, națiunea a plâns, politicienii au promis dreptate. Au trecut de atunci doi ani și nouă luni și nu s-a întâmplat absolut nimic.
Procurorii tulceni, în grija cărora a căzut cazul, s-au ocupat de el puțin câte puțin, târâind povestea până în zilele noastre fără a trimite dosarul spre soluționare vreunei instanțe. La început a fost o expertiză care a durat mai mult decât ar fi trebuit. Mai apoi, la un an de la accident, când se pregătea să anunțe starea acesteia, procurorul care se ocupa de caz a decedat. Dosarul a fost preluat de un coleg al acestuia și a rămas în aceeași fază: prăfuindu-se într-un sertar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea. Mișto reformă în justiție au făcut Băsescu, Morar și Kövesi, dacă dosarele, chiar și cele mediatizate, stau cu anii pe mesele procurorilor, doar-doar or dispărea numele notabilităților care, la o adică, ar putea pica vinovate.
Tragedia din Muntenegru a ținut capul de afiș toată săptămâna trecută. Mulți morți, multă emoție, multe probleme nerezolvate. Acum cazul e în grija procurorilor, mai ales a celor din Muntenegru, căci acolo a avut loc accidentul. Accident care ne-a amintit de un caz oarecum similar petrecut nu la mii de kilometri distanță,
