Există destui oameni politici importanţi care trăiesc cu ura pentru Traian Băsescu în suflet. Din cât se poate observa, în afară de legătura cu rudele lor apropiate, aceşti oameni nu trăiesc pentru altceva decât ca să-l distrugă pe Preşedinte.

Acest sentiment deosebit de puternic le dă forţă de viaţă, a devenit un fel de raţiune de a trăi , pentru ei. În decursul timpului, aceşti oameni au făcut eforturi deosebite pentru a-şi vedea visul cu ochii. Cel mai la îndemână le-a fost să-şi formeze trusturi media cu care să atace tot timpul. Au finanţat cu foarte mulţi bani aceste instituţii, oarecum riscante, şi le întreţin şi în continuare, cu sacrificii. Nu au ţinut cont că gazetarii care li s-au alăturat nu erau tocmai sinceri şi din acest punct de vedere au avut unele surprize neplăcute.

La un moment dat, din motive care încă nu au fost elucidate, Cei cu ura-n suflet au trăit cu convingerea că, fără Traian Băsescu România poate fi numai a lor, şi ura s-a înfrăţit cu lăcomia. Pe parcursul timpului, sentimentele puternice, nestăpânite, de dușmănie, i-au făcut să piardă lupta. Deşi erau mulţi şi, împreună puternici şi, la un moment dat, găsiseră şi un film cu care îi puteau pune capac adversarului lor. Dar s-au grăbit , s-au suspectat unul pe altul , au trăit cu iluzia că pot deveni eroi ai neamului …şi au ratat momentul.

Nu s-au sfiit, în decursul timpului, să organizeze sau să încurajeze mişcări de stradă, indiferent de riscurile pe care le presupune orice act de violenţă.Mai târziu, au călcat totul în picioare doar pentru a-şi atinge scopul. Au pus la cale un referendum în aşa fel că ne-am făcut de râs cu toţii în toată Europa şi nu numai. După ce au mobilizat cât au putut ei dintr-o ţară întreagă reuşind să fraudeze procesul electoral într-un fel care ar fi stârnit gelozia comuniştilor de pe vremuri, au dat şi dau vina tot pe Traian Băsescu.