Statele membre trebuie să prevadă obligaţia angajatorilor de a lua măsuri eficiente şi practice ţinând seama de fiecare situaţie individuală, pentru a permite oricărei persoane cu handicap să aibă acces la un loc de muncă, să îl exercite sau să avanseze, se arată într-o hotărâre a CJUE.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a hotârât în cauza 312/11Comisia/Italia că statele membre trebuie să oblige toţi angajatorii să ia măsuri practice şi eficiente în favoarea tuturor persoanelor cu handicap, iar prin faptul că nu a instituit o astfel de obligaţie, Italia nu şi-a îndeplinit obligaţiile care decurg din dreptului Uniunii.

Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap are drept scop să promoveze, să protejeze şi să garanteze că toate persoanele cu handicap se bucură de toate drepturile omului şi libertăţile fundamentale, precum şi să promoveze respectul pentru demnitatea lor inerentă.

Directiva europeană privind egalitatea de tratament în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă este bazată pe ideea că discriminarea pe motiv de handicap poate compromite realizarea obiectivelor tratatului, printre care se numără asigurarea unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi de protecţie socială, creşterea calităţii vieţii, coeziunea economică şi socială, solidaritatea şi libera circulaţie a persoanelor.

Directiva stabileşte un cadru general de combatere a acestui tip de discriminare în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre, a principiului egalităţii de tratament.

În scopul garantării egalităţii de tratament faţă de persoanele cu handicap, directiva prevede, printre altele, că angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare, în funcţie de nevoi, într-o situaţie concretă, pentru a permite acestor persoane să aibă acces la un lo