Aflată la o distanţă de 110 km de Arad, staţiunea Moneasa a fost mereu vizitată de către arădeni. Foarte mulţi preferau pe vremea lui Ceauşecu să îşi petreacă acolo concediul. Supranumită „Perla Munţilor Apuseni” şi numită în limba maghiara Menyháza, adică „Oraşul Paradisului”, Moneasa este situată într-o mică depresiune, la poalele munţilor Codru-Moma, la altitudinea de 280 metri.

În 1835, „Descrierea geografică a comitatului Arad” menţionează pentru prima dată folosirea apelor termominerale din regiune. Într-un raport din 1854 stă scris că staţiunea a fost vizitată de 27 de vilegiaturişti. După ce Ministerul de Interne Imperial de la Viena i-a conferit titlul de staţiune balneară, pe 13 mai 1886, numărul de turişti a crescut, în anul 1895, la 2 000 de persoane. Printre familiile care îşi petreceau concediul la Moneasa pe vremuri se numără şi Negoiţescu.

Leonard Negoiţescu spune că de când se ştie an de an mergea la Moneasa cu familia. Asta se întâmpla până la Revoluţie că pe urmă nu au mai mers aşa de des. Acesta îşi aduce aminte că staţiunea era mereu plină, mai ales că nu existau atâtea locuri de cazare cum sunt astăzi.

„Stăteam pe unde se găsea cazare pentru că pe vremea aceia trebuia să faci programare foarte din timp. Stăteam la Hotelul Parc sau Moneasa. Prima oară la Parc, apoi a fost construit Hotelul Moneasa. Când nu se putea nici aşa, o mătuşă de-a mea care stătea la Arad vorbea din timp cu diferite persoane care ofereau cazare în case particulare. Întotdeauna plecam mulţumiţi”, îşi aminteşte Leonard.

Aglomerat era şi când vine vorba de mâncare. „Mergeam să mâncăm la cantină. Erau trei sesiuni pe zi, la masa de dimineaţă, la prânz şi seara. Te lăsa să intri în trei sesiuni pentru masă, atât de aglomerat era mereu. Adică la masa de dimineaţă se intra prima sesiune de la 8, a doua de la 9 şi a treia de la 10”, mai declară Leonard. În