- Social - nr. 129 / 4 Iulie, 2013 Nu poti uita niciodata ulitele copilariei, pe cei dragi si nici povestile spuse de batranii satului. Fiecare om are bastina sa – coltul de Rai purtat in suflet, care pastreaza unele dintre cele mai frumoase amintiri din viata noastra. Locul natal, de unde ne luam seva datatoare de viata fiecare dintre noi, locul in care ne pastram identitatea, traditiile, locul in care traim cele mai frumoase vise. Satul meu, acum comuna Cucerdea, judetul Mures, isi duce existenta de multi ani la rand… Tacut petrece si asteapta generatii peste generatii, doar timpul si omul mai schimba imaginea sa. Si totusi conteaza orice miscare in satul meu. E vatra unui echilibru spiritual, a unei lumi trecute si prezente, care pune in valoare locurile si improvizeaza scara timpului. Iubesc locul in care m-am nascut, unde am zis prima data "mama”, locurile unde mi-am petrecut copilaria, plina de intamplari hazlii si placute, alaturi de parinti si toti cei dragi. Cine ar putea uita asemenea momente. Nimeni si niciodata. Aici obiceiurile si traditiile poarta ecoul adanc al trecutului si parfumul arhaic al anilor. Nu pot uita satul meu, cu oamenii sai frumosi, curajosi, isteti si vanjosi, deosebit de harnici, corecti, dar si cu credinta in Dumnezeu. "Viitorul nu arata deloc bine.” In perioada ultimilor ani, satul meu a cunoscut o decadere socialeconomica accentuata, datorita incompetentei, delasarii, indiferentei si pasivitatii administratiei locale, ceea ce se reflecta la nivelul vietii cotidiene a locuitorilor, migratiei tot mai accentuate a fortei de munca, imbatranirii si lipsei de perspectiva a comunei. In localitate nu exista niciun metru de canalizare, drumurile lasa de dorit, nu exista locuri de munca, nu exista miscare si baza sportiva, locuri de socializare a tinerilor care au mai ramas in vatra. Primaria nu are inginer agronom, investitii publice privat