Poet, prozator, publicist, Adrian Alui Gheorghe împlineşte sâmbătă 55 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.

Cititorul e captivul meu, e fratele, e duşmanul, e victima mea

“Nu dau vina pe vremuri dacă o ducem prost, cum nu pun pe seama vremurilor posibilitatea de a o duce, eventual, bine. Vremurile sunt opera noastră, a fiecăruia în parte şi a tuturor, ca actori într-un spectacol mare cât lumea. Avem impresia că azi e mai degradat decât ieri, că generaţia tânără e mai decăzută decât cele care i-au premers, în realitate omul e acelaşi de la începutul lumii, s-au schimbat doar mijloacele, cele care asigură confortul şi modifică ceea ce numim convenţional civilizaţie. În faţa unui răsărit de Lună sau a unei flori care ia chipul lui Dumnezeu au oftat exact la fel şi Homer şi Shakespeare şi Kafka şi Nichita Stănescu, ca să iau nişte repere din timpuri diferite. Că nevolnici nu suntem în faţa muntelui care se prăvale, ci în faţa frumuseţii pe care o simţim dar nu o înţelegem. Aşa am ajuns la artă, la poezie, din nevoia de a converti urletul din piept, din inimă în şoaptă. Că poezia, arta în general, asta face, dă iluzia că frumuseţea, misterul pot fi atinse, că pot fi pipăite cu gândul, cu inima, cu şoapta. Plecând cu toată inconştienţa la drum, dintr-o chemare neexplicată, am scris primele texte pe la nouă, zece ani şi am publicat primele «poezele» în Cutezătorii, revista pionierilor, girat de avangardistul Virgil Teodorescu, pe la unsprezece ani. Habar nu aveam ce destin tulburam, deşi trecând zilnic prin faţa porţii lui Ion Creangă, «megieşul» meu, aveam o sfială aparte faţă de cei înveşniciţi prin cuvânt, încât păşeam, din respect, din teamă, pe vârfuri.

Ce ar trebui să ştie despre mine eventualul cititor...? Că în toate textele mele, fie poezie, proză sau eseu, el, cititorul, este personajul principal. E